Monday, November 30, 2015

Sărmăluţe în foi de varză murată



La noi se făceau muuuulte sarmale de sărbători. Mi-o şi amintesc pe bunica, suflecându-şi mânecile, punându-şi şorţul de bucătărie, demult uzat, şi potrivind de zor carnea cu tot felul de mirodenii.
Iar mama, la concurenţă, urmând acelaşi exemplu, sărmăluia cot la cot cu bunica.

Pe vremea aceea, când datoria mea era doar să împachetez sarmalele, pentru ca apoi să fie date la cuptor preţ de câteva ore bune, aveam impresia că acest fel delicios de mâncare este atât de greu de făcut încât trebuie să fii bunică sau cel puţin mamă cu trei copii măricei :))) ca să reuşeşti să le faci.


Dar de unde! Mai migăloasă era treaba mea cu împachetatul decât prepararea aluatului de carne propriu zis. Bineînţeles, e nevoie să calculezi destul de bine cantităţile ingredientelor pentru a ieşi ca la carte. Dar nu trebuie să fii master chef ca sarmalele să iasă de nota 10+, pentru ca cei ce vor gusta se vor înfrupta din ele să ceară încă o porție... de bune ce sunt, normal!

Asta am descoperit acum ceva ani, destul de multicei, când am preparat pentru prima dată sarmale, și acum două zile mi-am dat seama că ies și mai bine cu fiecare încercare.

Mi-au ieșit foarte puține, dar incredibil de bune! Soțul meu poate să confirme ;-)

Iar acum să trecem la subiect:

Ce am folosit:
  • 500 g carne tocată mixtă (porc + vită)
  • 20 de foi de varză murată
  • 50 g orez cu bob rotund
  • un morcov mic (opțional)
  •  o ceapă medie
  • 1/2 legătură pătrunjel
  • 1/2 legătură mărar
  • 8 linguri pastă de roșii
  • un ou pentru închegarea compoziției
  • sare după gust
  • condimente pentru sarmale după gust
  • 2-300 g varză murată tocată separat
  • apă pentru fiert

Cum am procedat:

Nu am avut varză murată de la mama de acasă așa că am cumpărat din Kaufland și au fost destul de bune la gust.

Am pus carnea tocată într-un bol, împreună cu orezul spălat și scurs bine, două linguri de condimente, morcovul, ceapa, verdeața tocate mărunt, 4 linguri de pastă de roșii, oul și sarea și am frământat foarte bine până la omogenizare.

Am împachetat compoziția obținută în foile de varză dinainte pregătite și am pus sărmăluțele rezultate într-o oală din lut, pe un pat de varză tocată, din care am păstrat puțină pentru a le acoperi.

Am pus restul de 4 linguri de pastă de roșii într-un castronel, am adăugat puțină apă, am amestecat și am turnat în oală peste sarmale. Le-am acoperit apoi cu restul de varză tocată, am turnat apă cât să le acopere și am dat la cuptor la foc mic timp de 4 ore, ca să se fiarbă foarte bine și carnea, și varza și ca să scadă bine apa.

Dacă este nevoie, se mai adaugă apă pe parcursul fierberii.

Când au fost gata, am pregătit o mămăliguță și am servit sărmăluțlele calde cu smântână, de și acum mi-e gândul la ele!

Să aveți spor și poftă!

Izabela ツ

Monday, November 16, 2015

There are days...

photo source

There are days when everything seems blurry, everything is confusing, overwhelming, dark.
But that's only because you don't open your eyes wide enough!

Cause if you did so, you would notice how the sky burns into amazing divine colours at sunset, you would notice the oaks and maples wearing magical breathtaking autumn garments,  you would notice people smiling with kindness once in a while. Because the people still have this super power. Yeah... who knew?

There are days when you don't accept writing your own story with anything but the best pencil in the box. Because, you know, making a masterpiece out of your life depends on you alone!

There are days when you wish God didn't let so much the devil play around with people's lives, that He didn't recruited any more children of the Earth for His Angels army, leaving behind tangled sorrows and unanswered questions.

There are days when you wish you had been a better person, less judging and criticizing, but more compassionate, kind, emphatic, open-hearted. But sometimes you just screw it up. 

There are days when you are wondering how many people went to sleep in peace because you crossed their path that day and how many couldn't sleep because your careless behaviour put a shadow on their heart.

There are so many days when good things happen, so many that you can't count them on all the twenty fingers you posses. It's up to you to open your eyes and soul to embrace the good, cherish it, enjoy it and to never let it go. Not even one day! Because sometimes you just don't get a second chance...

Thursday, November 12, 2015

De ce?...

sursă foto


"Un om căruia îi mor părinții, se numește orfan.
Un om căruia îi moare soțul/ soția se numește văduv/ă.
Dar un om căruia îi moare copilul, nu se numește în nici un fel." Pentru că este o durere dincolo de orice imaginaţie să îți conduci copilul pe ultimul drum, iar acest sentiment nu poate fi numit în niciun fel...

O întrebare care se află pe buzele tuturor de două săptămâni: "De ce?"

O întrebare care răsună a disperare, deznădejde, neputinţă, durere infinită, frustrare, dezamăgire, groază.
Oameni care ridică ochii spre cer, sperând că tot acest coşmar se va sfârşi cu bine pentru cei dragi aflaţi pe patul de spital, oameni care ridică pumnul spre cer pentru că le este imposibil să înţeleagă de ce li se întâmplă toate astea tocmai copilului lor, mamei, tatălui, fratelui, surorii? Oameni care se dau cu capul de pereţi încercând să înţeleagă ce, cum şi de ce?

O întrebare căreia i se adaugă o numărătoare covârşitoare care pare să nu se mai termine.

Nu-i cunosc pe aceşti oameni atât de greu încercaţi decât din paginile presei, din descrierile prietenilor si rudelor lor pe facebook sau pe blog-uri. Am citit şi am plâns pentru fiecare suflet frumos care a plecat, vreau să cred, într-o lume mai bună, luminoasă... în pace. 
Am plâns pentru că nişte oameni atât de speciali mai aveau multe de făcut, de arătat, de scris, de trăit! Erau oameni simpli, ca mine şi ca tine... Şi totuşi, în simplitatea lor, au presărat un strop din magia lor în atâtea universuri, acum ştirbite iremediabil.
Prea multă tristeţe, prea multe lacrimi, prea mult gol, prea mult doliu dintr-o dată, de piatră să fii şi n-ai cum să rămâi indiferent...

De ce?

Să fie oare Îngeri ce s-au întors în lumea lor după ce şi-au încheiat misiunea pe acest pământ? Numai Dumnezeu ştie... Posibil... şi totuşi nicio explicaţie şi nicio consecinţă benefică a acestui nefericit "eveniment" nu-i va consola cu nimic pe cei ce au rămas acum cu un handicap sufletesc ce nu are leac...

Dumnezeu să-i ierte  pe cei ce ne-au părăsit mult prea devreme şi să-i ajute pe cei ce vor fi nevoiţi să suporte o imensă povară pentru tot restul vieţii...


sursă foto

Wednesday, November 11, 2015

Emma's Pages (11)

- Because I never liked it on the stage, I've always avoided to be in the spotlight.
I'm a backstage person and I don't think I will ever change.
While you, my dear, you are quite the opposite. So tell me, what makes you think this will work? It's like the moon and the sun. They never meet! Do you get my point?, she asked in a nervous voice.
- I get your point, he said calmly. But you're missing this from the equation: backstage or spotlight, moon or sun, we are both creative, right?
- Yeah... and?
- Aaaand... we will create our own eclipse!, he said confidently, kissing her gently on the forehead.

photo source

Tuesday, October 27, 2015

50 Random Things about Me (part 2)

sursă

11. Îmi plac cutiile. Mari, mici, colorate, monocrome, utile, inutile, rotunde, pătrate, fără formă. Când văd cutii, parcă pierd simţul realităţii şi îmi vine să le cumpăr pe toate! Într-o zi o să-mi pierd minţile şi o să fac asta :))) Chiar dacă nu o să am unde să le pun. Şi nici la ce să le folosesc. Dar, ştim cu toţii, cu omul nebun nu te pui! Shhhh... 

12.Se întâmplă să fiu singură uneori seara. Şi ce fac? În loc să gătesc, să fac curat, să găsească bărbatul toate cele în ordine (aberez, nu mai trăim în secolul XVIII :-P), pierd vremea uitându-mă la videoclipuri din show-uri de genul Britain's Got Talent, America's Got Talent, X Factor US sau UK

Nu ştiu de ce mi se pare că oamenii ăia pun mai mult suflet în talentul lor. Nu aruncaţi cu pietre şi mai ales nu aruncaţi cu "patriotismul" în mine :)) Astea îmi plac, pe astea le ascult, la astea mă holbez. Oameni frumoşi, voci minunate, suflete care te fac pur şi simplu să vibrezi. 

M-am uitat de hânşpe ori la aceleaşi episoade care-mi merg la suflet, atât de bine-mi merg şi cu atâtea emoţii mă încarcă, încât mă jelesc oleacă, a se citi "lăcrimez", şi dau gata imediat un pachet de şerveţele. Da, ştiu, prea sensibilă, prea naivă, preaaa... eu :-P

Iată şi câteva exemple pe care le-am vizionat de N ori şi care nu-şi pierd din profunzime niciodată. Enjoy! :) 
Rachel Crow - If I Were A Boy
Calum Scott - Dancing on My Own
Bars & Melody

13. Îmi place să tac. Mai ales dimineaţa la prima oră la birou, când nu este aproape nimeni la muncă. La fel şi când vin seara acasă după muncă, târând după mine stresul unei zile agitate. Îmi place să nu fie nimeni prin preajmă. Măcar o oră. Până termin de tăcut. 

Şi-mi plac oamenii care ştiu să tacă mai frumos decât ştiu să vorbească.
Îmi plac tăcerile mânăstireşti, profunde, liniştitoare şi oamenii care ştiu să ofere astfel de tăceri în locul vorbăriei fără sens şi nedorite.

14. Îmi trimit sms-uri. Pe telefon. Destul de des. De ce? Pentru că este cea mai simplă şi rapidă metodă de a-mi nota ideile care îmi trec prin cap în cele mai nepotrivite momente, cum ar fi şedinţele de la muncă. 

15. Niciodată nu mă pot decide dacă îmi place mai mult marea sau muntele. Am încercat de multe ori să aleg, dar degeaba. E ca şi cum m-ar pune cineva să aleg ce ochi aş vrea să păstrez, stângul sau dreptul. Imposibil!

Pot să spun doar că şi marea, şi muntele îmi plac cel mai mult vara, când e cald şi bine. Ambele mă inspiră şi mă liniştesc la fel de mult.

Monday, October 26, 2015

Emma's Pages (10)



















- I hate you!, she said faintly, struggling to escape his hug.
for every bitter tear you made me spill for you
for every moment of loneliness I didn't know how to fill anymore
for every day I had to bear when I thought you were away forever
for every night I spent counting stars instead of counting dreams
for every photo I had to rip apart to kill the pain so that it didn't kill me first
for every cold coffee I had to throw away because it had no taste without you...
I hate you so much..., she said again.

- I love you too...,  he whispered, holding her tighter in his arms.


Friday, October 23, 2015

Emma's Pages (9)

source


He slowly hacked her heart, her feelings, crawling under her skin, sheltering inside her blood like a drug you get addicted of forever.

But the best part was that she loved this addiction more than she loved her freedom and she would have never wanted to be cured...



Wednesday, October 14, 2015

Anotimpul căderilor

sursă

 
Cad fructe, zdrobindu-se de pământ într-un ultim sărut dulce-amărui
Cad frunze, cu foșnet firav și trist de octombrie
Cad lacrimi din cer, alinând îndelungi arșițe și dureri ascunse

Cad suflete, vărsându-și amarul în cupe învechite
Cad brume cu mângâieri reci pe tufănele zgribulite
Cad gânduri neînțelese în jurnale, rânduri-rânduri

Cad tăceri înlăcrimate peste scrisori uitate prin sertare
Cad petale, frângându-se haotic în culori pastelate
Cad pleoape și se odihnesc după nopți prea lungi de vară

Cad cuvinte, golind suflete încărcate de prea mult soare, de prea mult nor
Cad clipe la-ntâmplare și se scurg prea grăbite spre infinit
Cad semințe pe pământul obosit după un an roditor

Cad stele împletite cu dorințe ce poate se vor împlini cândva
Cad note pe un pian prăfuit, odihnă degetelor acum amorțite
Cad amintiri șoptite lângă portretele de pe-un perete îngălbenit

Cad struguri cu parfum din trecut printre ploi mohorâte și reci
Cad frunze grele de nuc pictate în arămiu de o mână nevăzută
Cad ultimele bătăi de inimă printre straiele bălai ale verii...

Toamna...

Saturday, October 3, 2015

În căutarea visului pierdut

sursă

Sunt momente când îţi aşezi toate visurile, speranţele, iluziile într-o cutie şi le dai uitării, ca şi cum nu ar fi fost ale tale niciodată...

Până într-o zi, când ţi se face dor şi le scoţi rând pe rând de printre vechituri, le scuturi de praf, le dai aripi şi le urmezi orbeşte până la împlinire!




Thursday, August 20, 2015

Într-o zi ca asta...

sursă

Mi-aş face un ceai fierbinte, aş lua o carte bună şi m-aş înfofoli în pat la căldură, admirând şi lăsându-mă inspirată de frumuseţea ploii.

Mi-aş lua agenda şi aş mâzgăli nişte gânduri fără sens ce curg la fel de haotic precum stropii de ploaie care bat în geam fără sfială.

Mi-aş permite să visez cu ochii deschişi, lăsându-mi imaginaţia să umble teleleu, să danseze desculţă prin ploaie, în locul meu, fără umbrelă.

M-aş bucura de liniştea sufletească pe care ropotul ploii mi-o dă de fiecare dată şi aş uita de agitaţia cotidiană, de obligaţii, de griji.

Într-o astfel de zi, asta mi-ar plăcea să fac. Dar azi nu. Azi trebuie să muncesc. ツ

Monday, August 3, 2015

Emma's Pages (8)

source

- Where to go when you don't find anywhere the silence and peace you are looking for, when you feel so overwhelmed by the people and by their endless blah-blah? 
- Isn't your soul good enough for that?
- My soul?! Ha!... That's the loudest and noisiest place I've ever been, dude!, she replies laughing.

Wednesday, July 29, 2015

Emma's Pages (7)

source
- It was one of the most beautiful things I have ever lived and felt..., Emma said with sparkling eyes. 
- And then??, Annie asked bewildered and impatient.
- You see, it was too much magic in one single place of the world, there was much more magic than two people could ever handle together. It was... beautifully overwhelming. This is why we broke up.
- Huh? You have to be kidding me, Annie jumped with frustration.
- I knew you wouldn't understandEmma said with a half-sad, half-amused smile and left the house, getting lost in the fresh air of the garden.


Wednesday, July 8, 2015

Bărcuţe de dovlecei cu carne tocată



Este piaţa plină de dovlecei de câteva săptămâni bune şi pentru că îmi plac preparaţi în diverse feluri, de data asta i-am gătit sub formă de bărcuţe umplute cu carne tocată.

Când eram mici, mama noastră ne făcea adesea şniţele din dovelcei cu mujdei de usturoi. Deja îmi plouă în gură când mă gândesc! Anul ăsta nu am făcut şniţele, dar am încercat chifteluţe cu brânză. Un adevărat deliciu pentru care voi posta reţeta în curând.

Până atunci, să vă povestesc despre bărcuţe. Am făcut o cantitate mică pentru că în acelaşi timp am gătit şi pacheţele de vinete cu carne tocată (reţeta aici). Şi pentru că mi-a mai rămas aluat, am umplut şi un ardei gras. Rezultatul a fost la fel de delicios.

Ce am folosit:

- un dovlecel
- 200 g carne tocată porc şi vită (se poate folosi orice tip de amestec şi indicat ar fi să tocăm carnea acasă, dacă avem cu ce. Eu nu am avut, aşa că am cumpărat gata tocată)
- două linguri de ulei
- 100 g telemea
- două roşii
- doi căţei de usturoi
- o ceapă verde
- 150 ml suc de roşii
- verdeaţă (mărar, pătrunjel)
- sare, piper după gust 
- oregano (opţional)


Cum am procedat:

Într-o tigaie, am pus la călit în ulei, ceapa şi un căţel de usturoi tocate mărunt, am adăugat carnea tocată, mestecând pentru un minut-două, am adăugat sarea, piperul şi roşiile tăiate cubuleţe şi am lăsat să scadă bine. La final, am adăugat verdeaţa tocată.

Am tăiat dovleceii în jumătăţi, pe lungime, i-am scobit, punând deoparte miezul pentru chifteluţe, i-am uns cu puţin ulei, am presărat un vârf de sare şi i-am umplut cu amestecul de carne tocată. 

Apoi am zdrobit al doilea căţel de usturoi, l-am călit în puţin ulei şi am adăugat sucul de roşii şi oregano, lăsând să fiarbă la foc mic până s-a îngroşat sosul. Conform reţetei iniţiale, nu se pune şi oregano, dar am adăugat puţin pentru mai multă aromă.

Când sosul a fost gata, l-am adăugat peste dovleceii umpluţii, pe care i-am pus într-un vas termorezistent şi i-am dat la cuptor pentru aproximativ 40 de minute, la 180°C. În ultimele 10 minute, i-am scos şi am adăugat telemeaua rasă deasupra, lăsându-i în continuare în cuptor la aceeaşi temperatură.

Când au fost gata i-am scos şi am servit cu poftă :)

Alături de dovlecei, am pus şi ardeiul tăiat jumătăţi.

Spor şi poftă să aveţi!

Izabela ツ

P.S.: Se poate adăuga, dacă se doreşte şi smântână la servire.








Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...