Showing posts with label Versuri/ Lyrics. Show all posts
Showing posts with label Versuri/ Lyrics. Show all posts

Tuesday, October 24, 2017

Vreme de toamnă


E vreme de stat în casă,
De numărat stropii de ploaie,
E vreme de plâns cu frunze,
De ape ce curg șiroaie.

E vreme de stat la ferestre,
Cu șaluri lungi, călduroase,
E vreme de foc cu lemne,
De haine comode și groase.

E vreme de cafele fierbinți,
De ceaiuri dulci, parfumate,
E vreme de nostalgii,
Cu-aromă de mere coapte.

E vreme de vânt ce gonește
Printre copaci triști, dezgoliți,
E vreme de stat sub umbrele,
De pași mărunți, zgribuliți.




Monday, July 10, 2017

În lume
















Sunt grădini pe care le porţi în suflet
aşa cum porţi poza omului iubit
într-un medalion păstrat cu sfinţenie la piept.

Sunt anotimpuri care vin şi trec, 
presărând noi riduri şi noi fire albe
peste suflete de copil ce nu ştiu să crească.


Sunt miresme de demult, atât de vii încă,
ce răscolesc prea des
amintiri aruncate în sertare ponosite.

Sunt păduri din alt veac la care te întorci
şi alergi desculţ spre poiana în care
ai împletit atâtea coroniţe de flori.

Sunt mâini care se cunosc din alte lumi,
din alte vieţi trăite împreună
şi nu se despart niciodată.

Sunt ceruri care înseninează suflete
cu praf de curcubeie şi altele
care le tulbură cu furtuni nesfârşite.

Sunt tăceri ce umplu în taină încăperi,
încătuşează sau vindecă existenţe,
încep sau sfârşesc poveşti de viaţă.

Sunt câmpii verzi pe care vara
le sărută în pâlcuri de maci roşii
sau le adoarme sub mănunchiuri de levănţică.

Sunt suflete împodobite cu flori parfumate,
iar altele sufocate de uscături 
şi de babe cloanţe viclene.

Sunt paşi care te poartă înapoi pe uliţe prăfuite,
în aceleaşi braţe, acum îmbătrânite,
dar cu aceleaşi inimi larg deschise.

Sunt nopţi lungi, albe care aşează 
gânduri negre peste speranţe plăpânde,
stingând şi aprinzând focuri mistuitoare.

Sunt zile în care ploile aprind soarele
în scânteie colorate şi conturează
zâmbete pe chipuri ostenite. 

Sunt aripi care ţintesc neobosite în sus,
care se frâng şi se vindecă iar şi iar,
zburând mai departe, tot mai departe...




Wednesday, June 14, 2017

Seri de iunie



în serile lungi de iunie,
iubirile au parfum de tei
şi gust de cireşe dulci.

câmpiile verzi, infinite,
ţes rochia înrourată a verii
sub sărutări aprinse de maci.

sufletele îngână cântece
de doruri cuprinse
în mănunchiuri de levănţică.

în serile lungi de iunie,
luna plină aţipeşte
când iubiri se-nfiripă sfioase.


Sunday, May 28, 2017

Gânduri de vacanţă mare
















Vara, paşii te poartă în depărtări,
acolo unde, copil fiind, umblai desculţ,

unde arşiţa parfumează piersici
cu rotunjimi sfioase de fată mare,

unde soarele îmbujorează cireşele
în sărutări dulci, sângerii,

unde august pune umbre vineţii
peste prune ascunse printre frunze,

unde fluturi cu aripi diafane aţipesc
pe flori cu suspine purpurii

şi albinele nu încetează a vizita
fiecare miez galben de polen.  

Vara la ţară scrijeleşte lungi poveşti, 
le strânge-n tolbe fermecate
şi le împrăştie în suflete
cu gust dulce-amărui de dor
şi de vacanţă mare...

Saturday, January 7, 2017

You Gave Me Wings


 
You gave me wings,
I learnt to fly
And I got lost
Up in the sky.

I let you down,
Far away on Earth
And didn't see
How much you hurt. 

Monday, December 5, 2016

Le-am scris cu drag :)


Acestea sunt cele două cărți de poezii pentru copii pe care le-am publicat anul acesta, în octombrie, și despre care vorbeam într-o postare anterioară.

Am presărat inocență, gând bun, suflet curat, inimă deschisă, iubire în fiecare strofă, în fiecare vers.

Vă invit să le achiziționați pentru copiii voștri, dacă aveți, iar dacă nu, pentru copilul ce încă mai sălășluiește în sufletele voastre 😊 Perioada în care ne aflăm, cea a sărbătorilor de iarnă, ne îmbie la acasă, la a fi din nou alături de cei dragi, de părinți, la a fi din nou un pui de om ce se bucură de tot ce ne aduce iarna: fulgi de zăpadă, suflete deschise, jocuri, inocență, lumină. 

Este sezonul potrivit pentru lecturi ușoare, poezii scurte și amuzante, atât pentru copii, cât și pentru părinți și bunici 😇 Vi le recomand cu drag!

Una dintre cărticele este cu poezii despre anotimpuri și se poate comanda de pe site-ul editurii, aici. Iar cealaltă, despre animăluțe, este disponibilă aici.

Spor în toate și o iarnă luminoasă vă doresc!


 

Sunday, November 13, 2016

Noiembrie


Toamna, cu rochia-i zdrențuită,
Cu inima tulbure, pustiită,
Trimite în valuri lacrimi din cer
Și frunzele una câte una pier.

Coboară în cercuri către pământ,
În rotocoale viu-colorate dansând, 
Făcând copacii să jelească goi,
Să viseze la aprilie, la straie noi.

Toamna se duce, privește în urmă
La iarna ce toată suflarea o curmă;
Noiembrie își dă duhul într-un târziu
Lăsându-ne frig, întuneric, pustiu...

Tuesday, October 25, 2016

Vecina scrie un roman



De mai bine de un an
Vecina scrie un roman;
Înşiră pagini după pagini
Cu multe corecturi pe margini.
Se pierde printre ştersături
Şi prea multe tăieturi
Când îi curg alambicate
Gândurile-amestecate.
Chiar şi noaptea pe la trei
Bea cafea din cana ei,
Îşi pune bine ochelarii 
Căci alunecă, ştrengarii,
Şi ţese poveşti de iubire
Când somnul e doar amintire.
Mai târziu, după patru,
Parcă o îmbie patul,
Rămâne-n pană de idei,
Iar mâţa pe perna ei
Doarme de vreo zece ceasuri.
Măcar nu mai face nazuri.
Vecina scrie liniştită
Lângă-un buchet de levănţică
Şi cu greu, printre pasaje,
Conturează personaje
Şi-ntâmplări nepovestite,
Neştiute, necitite.
Pe fereastră-acum priveşte
La soarele ce se trezeşte
Şi zâmbeşte obosită
La povestea mâzgălită.

Monday, October 24, 2016

Aţi văzut vreodată...?





Aţi văzut vreodată un trandafir cum moare,
Cum îi pier petalele triste pe cărare,
Când nu se uită nimeni şi numai vântul
Domneşte în grădină, cutreierând pământul?...

Aţi văzut vreodată cum se aprind stejarii,
Când plânge pădurea că sunt daţi uitării,
Împodobind doar suflete şi minţi rătăcitoare,
Suspinând încet că toamna-i trecătoare?...


Aţi văzut vreodată apusul în octombrie
Când cerul deodată parcă e fiinţă vie,
Amestecând culori la capăt de univers
Pentru poeţii care mai varsă câte-un vers?...




Sunday, October 9, 2016

Octombrie



Octombrie, luna în culori de toamnă,
Se plimbă prin grădini în paşi de doamnă,
Cu delicateţe, atinge frunzele pe rând,
Le priveşte cum cad înfrânte pe pământ.

Se aprind roşii, galbene şi arămii,
Lăsând copacii toţi trişti şi pustii,
Îi părăsesc când bruma peste ei se lasă,
Nimic nu mai rămâne din pădurea deasă.

Sufletul se strânge de dor dulce-amărui,
De teamă că rămâne din nou al nimănui,
Stă zgribulit lângă-un morman de frunze moarte
Şi-şi numără pe degete speranţele deşarte...


Sunday, December 13, 2015

Winter Joy



White pure thoughts in your heart,
Gifts wrapped up, loving art,
Sparkling colours and cute lights…
It’s Christmas!

Flurries caressing your face,
Cozy warmth and joyful grace,
Children laughing, playing around…
It’s winter!

Christmas carols, warm hot tea,
Friends and family around the tree,
Cinnamon cookies, smiles and hugs…
It’s magic!

His naughty elves – the greatest team,
His reindeer sleigh, fulfilling dreams,
Soft beard, red coat, the mildest eyes …
It’s Santa!

Wednesday, December 2, 2015

Scrisoare către Moş Crăciun


sursă foto

Printre stele, departe de soare, după nori mari și pufoși

Șade Moșu’ cu-ochi sfioși, și citește o scrisoare.

“Hmmm, un suflet necăjit...”, îi șopti unui spiriduș
Ce se apropie pâș-pâș. Și se puse pe citit...

„Dragă Moș Crăciun, om bun, e prima oară când iți scriu,
Deși e mult de când te știu, sper să mă asculți acum.

Nu sunt copil, deși aș vrea, și multe nu am cum să-ți cer
Dar totuși nu renunț să sper că ce-mi doresc tu îmi vei da.

Ai vrea să mă primești tu oare în căsuța ta de nea
Când plouă în inima mea, când nu mai am loc în lumea mare?

Ai vrea să-mi dai un adăpost, printre povești și spiriduși
Când mi se-nchid în față uși și simt că viața n-are rost?

Cu aromă de scorțișoară, de lapte, prăjituri și portocale,
Căsuța ta are de toate, și umple sufletele goale.

Ţi-aş cânta în schimb colinde în seara Sfântă de Ajun
Cu versurile din străbuni, şi ţi-aş pregăti merinde. 

Ţi-aş citi apoi poveşti, basme străvechi  şi povestiri 
Feţi-Frumoşi şi Cosânzene îţi vor trezi amintiri...

Dar dacă totuși cer prea mult, și nu îmi poți da găzduire
Aș vrea măcar să-ţi umpli tolba cu stropi magici de iubire,

Să cerni petale de bunătate, să deschizi inimi împietrite,
Să trezești mințile-adormite, să ningă mereu cu sănătate.

Să cânte îngerii în ceruri pentru cei dragi plecați demult,
Să mângâi ochii de adult ce zac în noi plini de nimicuri.

Iar cel mai mult îmi doresc să-i putem iubi și accepta,
Să-i putem ierta și îmbrățișa, chiar și atunci când ne greșesc

Pe toţi cei ce ne înconjoară. Iar anul ăsta de Crăciun,
Când ne va-ncânta zăpada, aș vrea să fim cu toți mai buni...
………………………………………………………………………………………………

Moșul oftă fără să vrea și își mângâie barba albă ce ascunde secretele atâtor suflete mâhnite. Se ridică ușor și, însoțit de spiridușul cel poznaș, își luă tolba și se uită lung în ea. Aromele copilăriei, un brad de Crăciun frumos împodobit, colinde murmurate de glasuri candide, flori de gheață, nelipsitele jucării... și câte și mai câte nu adăposteau tolba cea fermecată...

Moș Crăciun privi lung pe fereastră. Era departe de lume, departe de cei pe care îi vizita an de an, doar într-o singură noapte. Și totuși le simțea durerea și neputința... O lacrimă i se prelinse pe obraz și se rostogoli pe podeaua de lemn, transformându-se în praf de stele... Moșul știa... Moșul simțea... și avea de gând să aline...

Wednesday, October 14, 2015

Anotimpul căderilor

sursă

 
Cad fructe, zdrobindu-se de pământ într-un ultim sărut dulce-amărui
Cad frunze, cu foșnet firav și trist de octombrie
Cad lacrimi din cer, alinând îndelungi arșițe și dureri ascunse

Cad suflete, vărsându-și amarul în cupe învechite
Cad brume cu mângâieri reci pe tufănele zgribulite
Cad gânduri neînțelese în jurnale, rânduri-rânduri

Cad tăceri înlăcrimate peste scrisori uitate prin sertare
Cad petale, frângându-se haotic în culori pastelate
Cad pleoape și se odihnesc după nopți prea lungi de vară

Cad cuvinte, golind suflete încărcate de prea mult soare, de prea mult nor
Cad clipe la-ntâmplare și se scurg prea grăbite spre infinit
Cad semințe pe pământul obosit după un an roditor

Cad stele împletite cu dorințe ce poate se vor împlini cândva
Cad note pe un pian prăfuit, odihnă degetelor acum amorțite
Cad amintiri șoptite lângă portretele de pe-un perete îngălbenit

Cad struguri cu parfum din trecut printre ploi mohorâte și reci
Cad frunze grele de nuc pictate în arămiu de o mână nevăzută
Cad ultimele bătăi de inimă printre straiele bălai ale verii...

Toamna...