Încă nu-i Crăciunul

Încă nu a nins, dar deja colindele se aud peste tot: în şcoli şi în grădiniţe, în biserici şi în scări de bloc, în maşini şi în magazine, în sufletele deschise ce se pregătesc deja de marea sărbătoare.

Încă nu este ger, dar vinul fiert ne răsfaţă deja cu arome de portocală, de măr, de scorţişoară şi cuişoare, aducând oamenii împreună la o cană cu poveşti, cu amintiri dulci din copilărie.

Încă că nu ne îngheaţă obrajii de frig, dar lumânările ard molcom în case unde lumina şi căldura nu lipsesc niciodată, în inimi ce bat tot anul a iubire, a dărnicie, a omenie.

Încă nu-i Crăciunul, dar miroase a portocale, a bunătăţi gătite de bunici şi mămici, a brad şi a ciocolată caldă, a arome presărate în bucate.

Încă nu-i Crăciunul, dar deja sunt atâtea mâini ce strâng şi dăruiesc celor mai puţin norocoşi, pentru că Dumnezeu poate nu se arată mereu peste tot, dar îngerii lui pământeni îşi îndeplinesc de fiecare dată misiunea.

Încă nu-i Crăciunul, dar luminile şi culorile împânzesc sate şi oraşe, case şi grădini, clădiri de toate felurile, şi, mai ales, decorează suflete cu gesturi de bunătate, de speranţă, de toleranţă şi iubire.