Monday, December 12, 2016

Arome din trecut (1)


sursă foto

În fiecare dimineaţă, la birou, în jur de ora 11, începe să miroasă intens a cafea. Cineva, nu ştiu cine, îşi prepară o cafea ca la carte. Aroma ce se împrăştie rapid pe tot etajul este atât de puternică încât poate trezi şi cele mai adormite minţi.

Eu nu beau cafea de fel, poate doar un cappuccino din când în când sau ceva mai slab, cu foarte puţină cofeină, dar îmi place tare mult cum miroase.

Iar datorită persoanei ce-şi prepară cafeaua zilnic aici, retrăiesc clipe frumoase din copilărie, dimineţi de weekend în care noi, copiii, ne sorbeam ceaiul pregătit de mama, uitându-ne la desene animate. Iar ei, părinţii noştri dragi, savurau, alături de noi, cafeaua făcută la ibric. Cafea-boabe proaspăt măcinată la o râşniţă electrică atât de veche încât probabil ar putea sta foarte bine într-un raft prăfuit al unui magazin de antichităţi. Râşniţa respectivă încă există într-un colţ al casei părinteşti şi are acum doar rolul de a stârni nostalgii dintr-o copilărie demult apusă...

4 comments:

  1. Eu iubesc mirosul de cafea, desi nu prea beau..dar pur si simplu ador mirosul, parca e desprins din povesti.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, da! E ceva magic în aroma cafelei, te înţele perfect :)

      Delete
  2. adevărat că aroma unei cafele este mai grozavă decât gustul !
    cândva parcă şi boabele de cafea erau altfel !!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Erau demult, când cafeaua era "reală", netratată. Poate şi pentru că erau alte vremuri. Cine ştie...

      Delete