Friday, May 13, 2016

Ziua dorului


Mi-e dor de paginile cărţilor în care mă pierdeam adesea, în casa părintească, de lumea basmelor şi a poveştilor din care uneori aveam impresia că fac parte...

Mi-e dor de zilele lungi de vară în care umblam desculţi prin curte, nepăsându-ne de arşiţa de care doar cei mari se plângeau...

Mi-e dor de gerul iernii când petreceam ore întregi la săniuş şi intram în casă doar pentru câteva minute din când în când să ne încălzim mâinile la plita ce dogorea nestingherită...

Mi-e dor de lungile plimbări prin pădure, când culegeam mai multe flori decât puteam strânge într-o mână doar ca să-i facem mamei o bucurie...

Mi-e dor de cozonacii grăsuni făcuţi de bunica, frământaţi o veşnicie, ca la carte, cu arome îmbietoare, ce aşteptau aliniaţi să fie degustaţi de Crăciun sau de Paşte...

Mi-e dor de liniştea feerică de acasă, de magia pădurii cu foşnete şi susure cristaline, refugiu chiar şi pentru cele mai zbuciumate suflete...

Mi-e dor de ciripitul liniştitor al păsărilor după furtună, sfios, melodios, care îmbie la tăcere, la introspecţie, la visare cu inima larg deschisă...

Mi-e dor de culesul fructelor parfumate din grădină, activitate la care participam cu mic, cu mare, de voie, de nevoie, dar care avea farmecul ei pe care îl retrăiesc acum cu nostalgie...

Mi-e dor de zilele ploioase şi friguroase de toamnă, în care mă culcuşeam cu o carte în mână la gura sobei şi mă contopeam cu personajele a căror poveste o trăiam ca și cum ar fi fost a mea...

Mi-e dor sa văd mai des oameni senini, zâmbitori, luminoşi, oameni care îşi amintesc să fie oameni, să se bucure de o floare, de un cer senin, de râsetul unui copil, de un câine jucăuş, de un pom înflorit, de o ploaie răcoroasă de vară, de VIAŢĂ!...

Şi mai ales... mi-e dor de sufletul senin ce-am fost cândva, sufletul luminos care nu se lăsase copleşit încă de nori tulburi, nu simţise încă amărăciunea lumii care încearcă să înghită orice urmă de frumos şi de bine, nu fusese contaminat încă de maliţiozitatea necruţătoare a celor din jur...

Mi-e dor să fiu din nou copil...


6 comments:

  1. frumos ai scris !
    dorul ... ce cuvânt magic !
    cu drag, îţi doresc zile senine !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc frumos! O săptămână ușoară și caldă îți doresc! :)

      Delete
  2. Cred ca multe lucruri ar prinde din nou viata in sufletul nostru, daca ne-am redescoperi copilul din noi, care s-a cam ascuns, speriat de mustrarile adultilor! ;)
    Un weekend excelent, draga Izabela, plin de lucruri frumoase!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, ai dreptate, cred că ăsta e secretul: să nu lăsăm niciodată să se piardă copilul din noi :)

      O săptămână frumoasă, cu spor îți doresc!

      Delete
  3. Ahhh ce mult mi-a placut cum ai scris. Am citit cu drag si m-am inspirit, serios :)) mi-am adus amite de dorurile mele. Esti o scumpa! Liuba x

    ReplyDelete
    Replies
    1. Merci, Liuba dragă! Mă bucur că te-am inspirat. Cerd că uneori e bine să ne mai aducem aminte și de doruri :)
      Te pup cu drag :*

      Delete