Puritate, un cuvânt cu mii de sensuri și tot mai multe nuanțe, este mai degrabă greu de definit ca și concept. Pentru că de cele mai multe ori nu poate fi descrisă în cuvinte, iar dacă încerci să faci asta, își pierde tot sensul.
Pentru mine, puritatea poate fi cel mult descrisă
prin metafore, iar cel mai adesea, o regăsesc în sentimente, alteori este ceea
ce văd și nu pot descrie în cuvinte potrivite.
Într-o lume “murdară”, am reușit în timp să îmi formez o perspectivă aparte,
am învățat să îmi feresc privirea din locurile pe care oamenii le-au pătat cu
simpla lor prezență și mi-am îndreptat ochii și sufletul către frumos, către
natură, către zâmbete și inimi deschise.
Să fim sinceri, trăim într-o
lume în care oamenii nu mai au timp să observe cerul, să se minuneze de micile
miracole pe care natura ni le oferă gratuit zilnic, indiferent de anotimp.
Uitându-mă cu atenție, alocând
timp, studiind și încercând să înțeleg, am reușit să-mi dau seama că puritatea
este peste tot: lângă noi și în noi, în orice loc te-ai afla, oricât de
imposibil ar părea, ea există, ca o mică minune care așteaptă să fie
descoperită.
Am avut șansa de nenumărate ori să descopăr că pădurea și grădina sunt surse inepiuzabile de puritate.
Un ghiocel tânjind timid după câteva raze de
soare,
Un trandafir roșu-purpuriu, mândru că este rege
peste flori
O buburuză
gingașă, căutându-și confuză perechea printre crengile unui cireș
O
albină harnică, având grijă să viziteze fiecare floare ce îi iese în cale
Florile
de zarzăr – magie, cântec, alinare, parfum, speranță
Florile
de nufăr pe malul unui lac deschid, fără să știe, atâtea inimi umbrite
Frunze
lungi sorbind stropi de ploaie din cupe parfumate de lalele
Roua
dimineții lenevind pe firele delicate de iarbă
Prima zăpadă, primii fulgi ce
ne hipnotizează pe toți cu simplitatea și candoarea lor
Puful
de păpădie suav, delicat, sub adierea blândă a vântului
Spuma mării, mângâind picoarele
obosite după lungi și interminabile plimbări...
În lumea necuvântătoarelor, am
găsit dintotdeauna o mare diversitate de exemple pentru puritate: ochii mari și
umezi, lăbuțele mici și jucăușe, zbenguiala cea de toate zilele, fără excepție,
ghemurile de blană ce ne încântă existența când ne întâmpină, indiferent de
unde venim, iubirea necondiționată pe care ne-o arată indferent cît de mult îi
certăm sau cât de supărați suntem.
Există puritate și în muzică. Sunt acele melodii
care îți fac sufletul să vibreze, să lăcrimeze, să îți dorești să fii mai bun,
să iubești și să dăruiești mai mult.
Una dintre acestea este cea de mai jos. Este un cumul
sensibil de emoții și sentimente susținut de puritatea din lumea celor care nu
cuvântă.
În mijloacele de transport în comun, este de
ajuns să privești în ochii oamenilor, dincolo de aparența unei vieți triste,
dincolo de griji, de îndoileli, de cearcănele și ridurile care le brăzdează
fața, poți descoperi suflete care încă speră și visează cu naivitate, cu
patimă, cu inocență. Oamenii aceștia candizi, plăcuți, calmi, care te inspiră chiar
există. Dar este trist că uneori nici măcar ei nu sunt conștienți de asta și nu
știu cum să scoată la iveală tot ce este mai pur în ei, lăsându-se acaparați de
umbrele vieții cotidiene.
Cerul are și el puritatea lui. Norii, luna,
soarele, stelele, toate ne zîmbesc de acolo de sus, este de ajuns să știm să le
căutăm, să le dorim, să le primim pe fiecare cu sinceritate și ne pot face
viața mai frumoasă.
Primul sărut, primul gângurit, o mânuță gingașă care te ține strâns de deget, găsind în tine un
sprijin.
Însă
dintre toate locurile din această lume, cel mai mare procent de puritate se
găsește în sufletul uman și în afara lui, în toate trăirile fizice și spirituale
ale omului.
Iubirea sincera care curge în doze inepuizabile
din sufletele celor îndrăgostiți
Gânguritul dulce al bebelușilor, zâmbetul lor
angelic,
Confesiunile în miez de noapte, când îți verși
sufletul în brațele celui mai bun prieten
Tristețea, dulce-amăruie, care se perindă aiurea
printre versuri
Prima îmbrățișare, primul sărut, primele jurăminte
Copilăria trăită printre balauri și feți frumoși
Sentimentele împărtășite sub candoarea unei nopți pistruiate,
Obrajii trandafirii sub magia primului sărut
Inimile delicate care, fără să știe, zboară alături de tine
Mrejele jocurilor naive prin care copiii te țin
captiv
Un sufletețel în pijama, cu ochii stinși de somn
Lumile pufoase de dincolo de nori,
Ferestrele împodobite iarna cu nasuri turtite și
înghețate, dar fericite
Foșnetele inimii atunci când iubirea te-mblânzește...
Am căutat puritatea în tot ceea ce mă înconjpară
și am transpus-o în pasiunea pentru cuvinte, în fotografii, în amintiri, în
sentimente, în oameni, în mine. Dozele variază adesea și atât de mult încât
uneori mă emoționează până la lacrimi...
Într-o notă mai realistă, AQUA Carpatica, brand românesc de apă minerală (plată și carbogazoasă) ne invită la un concurs pe Instagram:
#puritate Provocarea este să definim ideea de puritate
prin fotografii care trebuie ulpoadate pe Instagram. Așadar, spor la fotografiat!
Ar trebui să fie simplu: puritatea este peste tot :-)
Notă: toate pozele utilizate în această postare fac parte din galeria
personală
Articol scris pentru SuperBlog 2013
No comments:
Post a Comment