Saturday, April 6, 2013

Lasă-mă, dar nu mă lăsa...

Când râd ca un copil fericit, lasă-mă!
Inocența este cea mai de preț magie a mea.
Când plâng fără un motiv serios, lasă-mă!
Am nevoie de lacrimi ca să fiu în armonie cu mine însămi.
Când complic lucrurile fără sens, lasă-mă!
Dacă n-aș fi complexă și aiurită, nu m-ai iubi.
Când mă agit pentru ceea ce numești "nimicuri", lasă-mă!
Pentru mine orice detaliu contează mai mult decât crezi.
Când tac și privesc pierdută în zare, lasă-mă!
Am nevoie să visez la fel cum tu ai nevoie să respiri.
Când citesc ore în șir fără să te observ, lasă-mă!
Sunt cum sunt pentru că am trăit atâtea vieți printre pagini.


Când mi-e frig și tremur zgribulită, nu mă lăsa!
Căldura brațelor tale sunt căminul meu pe orice vreme.
Când mi-e teamă de întuneric, nu mă lăsa!
Fără ochii tăi mă pierd și sub cel mai senin cer.
Când adorm și înfrunți singur orele târzii, nu mă lăsa!
Am nevoie să-mi veghezi visele și să alungi monștrii.
Când alerg speriată de realitate, nu mă lăsa!
Colorează-mi dorințele și le voi împărți mereu cu tine.
Când ploaia îmi inundă gândurile, nu mă lăsa!
Luminează-mi zilele și eu îți voi ocroti nopțile.
Când îmi aduc furtunile cu mine, nu mă lăsa!
Nimic nu este mai liniștitor decât existența ta.

No comments:

Post a Comment

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...