Pelin

Photo by Anthony Tran on Unsplash

Struguri, învăluiţi cu aromă dulce de poezie,

Fluturi trişti, ofiliţi, urcând grăbiţi la cer

Îmi clatină inima, jalnic de pustie...

Şi, ciudat... la tot ce-a fost încă mai sper...

Plouă... miresme stranii, amare ecouri...

Fiinţe pribege îşi dau sufletul în mine.

Nimeni mâna-nvineţită nu-mi va ţine

Când mă vor ajunge cumplitele doruri...

Ce-am fost, ce sunt, devin a mia oară:

O stâncă neclintită pe culmi necunoscute;

Cuprinsă în răcoare şi-uscăciune neîncepute...

Cine mai ştie când a durut întâia oară?